Vroiam de foarte mult timp să bag nişte Frightmare, un proiect în care este implicat şi celebrul Maniac Neil (Blood Freak, Lord Gore). Auzisem numai lucruri bune despre el, iar aseară mi-am luat în sfârşit inima-n dinţi şi-am dat play la nenorocirea asta.
Bringing Back the Bloodshed este cel de-al doilea album Frightmare. Trupa este asemănătoare din multe puncte de vedere cu Blood Freak, combinând trei sound-uri majore (death metal, thrash metal şi grindcore) într-un singur pachet extrem de atractiv. Combinaţia de elemente este extraordinară, pentru că primeşti ce-i mai bun de peste tot: tremolo riffing-ul sinistru al trupelor de death metal clasice, chităreala rapidă şi crunchy a thrash-ului şi nebunia totală a grind-ului, toate stropite din plin cu cu fascinaţia obsesivă pentru filmele horror de categorie B. Chitariştii sunt extrem de abili, fiind capabili să înlănţuiască fără efort o tonă de riff-uri super tari şi să scoată din ei nişte solo-uri absolut superbe. Bateristul este unul din acei instrumentişti care a învăţat că blast beat-ul nu este soluţia tuturor problemelor şi care este în stare să fie imaginativ cu liniile de tobe. Acestea, per total, sunt realizate cu foarte mult bun gust şi sunt perfect balansate în mix. Secţiunea de ritm este completată în mod fericit de bassist, care scuipă nişte linii foarte faine.
Vocile sunt unul din departamentele în care Frightmare strălucesc. În loc să ia ruta plictisitoare a unui vocalist fără pic de gamă vocală care instaurează o monotonie oribilă, toţi cei patru membri ai trupei se ocupă de voci. Diversitatea vocală este uimitoare: growl-uri death metal, zbierete sălbatice, mârâituri guturale, chiar şi ocazionalul pig-squeal - de toate, pentru toţi!
Cu toate sunetele astea demente perindându-se frenetic unul după altul, Bringing Back the Bloodshed este un album extrem de dinamic, care nu-ţi oferă nicio clipă de răgaz. Toate piesele sunt extrem de faine şi-mi este greu să aleg care-s preferatele mele, pentru că, deşi nu ştii niciodată ce riff sau ce voce o să-ţi sară în cap de după colţ, există o constantă - calitatea. Întregul album este solid de la un cap la altul.
Bringing Back the Bloodshed reuneşte toate calităţile genurilor pe care le combină cu atâta măiestrie şi este unul din acele albume megadistractive, ale cărui riff-uri feroce şi versuri amuzante or să-ţi rămână pe veci în cap. Mie-mi cam pare rău că abia acum am ascultat Frightmare şi că au scos numai două albume. Sper că Bringing Back the Bloodshed nu este sfârşitul activităţii Frightmare, pentru că sunt una din cele mai faine trupe ale genului şi ar fi păcat ca teroarea lor muzicală să se oprească aici.
No comments:
Post a Comment