Fir-ar mama lui să fie, că s-a lansat în sfârşit!
Au trecut patru ani de la apariţia albumului Multiplex Massacre, iar în timpul ăsta Blood Freak au copt mizeria asta oribilă pe nume Mindscraper, pe care l-au lansat prin intermediul label-ului Willowtip, gazdă a unor trupe foarte şmekere precum Macabre, Necrophagist, Magrudergrind sau Impaled.
Întâi şi întâi, trebuie neapărat să remarcăm că Maniac Neil (Whore, Frightmare, Lord Gore) este un overlord măreţ, o adevărată maşinărie umană de borât deathgrind de calitate, precum şi una din vedetele incontestabile ale scenei de metal extrem. Trupele în care activează sunt toate relativ faine, dar Blood Freak mi se pare cea mai balşoaie din toate. Este aproape incredibil cât de awesome sunt cele trei albume lansate înainte de Mindscraper. De prima dată când am făcut cunoştinţă cu muzica lor, am fost asaltat de blendul lor de death metal, grindcore şi thrash metal, asezonat cu cele mai demente voci pe care le-am auzit vreodată şi cu solo-uri care ar putea scula morţii din morminte.
Vorbesc cu veneraţie de Blood Freak, şi poate că tocmai din cauza asta am fost dezamăgit de Mindscraper. Mi se pare că a dispărut o mare parte din senzaţionalul acestei trupe, pentru că riff-urile nu mai sunt nici pe departe la fel de catchy, solo-urile s-au redus în mod drastic, atât ca număr, cât şi ca intensitate, iar faptul că piesele sunt mai lungi (3-5 minute) scoate în evidenţă toate aceste aspecte negative. Ceea ce simt când ascult Mindscraper nu se mai poate descrie ca “bucurie” sau “entuziasm nemărginit”, ci poartă un nume mult mai cumplit – plictiseală. Nu credeam s-ajung vreodată să folosesc un asemenea cuvânt oribil atunci când vorbesc despre Blood Freak, dar iată că s-a ajuns şi aici.
Nu este un album prost, dar nu se ridică nici pe departe la nivelul impus de Sleaze Merchants sau Multiplex Massacre, ci pare mai mult o imitaţie regretabilă, fără sare şi piper.
O zi tristă =(
No comments:
Post a Comment