Golăneală academică: Alina recenzează Specii - Uşile Vol. 1

Moto: Şi cu Alina faci o grămadă de fani / Cea mai cultivată / Regina tocilarelor / Educă golani

                                Mă acuz/ C-am scris o recenzie/ Și-am râs

                                               

                                                Specii- Ușile vol.I

            Voi dezamăgi cititorii care se așteaptă la o recenzie pertinentă a muzicii specioșilor, pentru că nu le-aș putea oferi decât o pagină de amatorie în istoria recenziilor muzicale ratate. Nu ascult prea mult hip-hop, guilty as charged, dar trebuie să recunosc că cei de la Specii mi-au atras atenția prin delirul lor verbal și asocierile cel puțin inedite de termeni, plus trecerile frecvente de la un registru la altul și apetitul pentru tonurile de filozofie. În schimb, voi developa o teorie despre mitologia care se poate decanta din versurile lor, precum și despre imaginarul pe care îl dezvoltă pe de-o parte Chimie, iar pe de alta Dragonașul.

            Aparent coregrafia versificației lor aparține zonei autoreflexive- multe touch-uri autobiografice, conștiința manevrabilității limbajului (ca autoritate prin care fiecare dintre ei își stabilește puterea și stamina în eventualitatea unui iminent battle), abordarea narcoticelor și a efectelor lor halucinogene (punctate foarte corect, de altfel- De la ketamină asta, faza-i că zburăm cu casa, sau Iau ciuperci ca laponi ca să văd ironic, Mașina timpului poate fi un ghid de buzunar în sensul ăsta: cu Heroina faci o grămadă de bani,/ Cea mai perversă, regina reginelor educă golani/ Whiskeyu maro, faci malaciuca tare ca nuca pe vene dulce ca nuga/ Si parcă nu m-aş culca../ Am cocaina mea, preferată/ Si-asta fierbe cu apă, tot dintr-o bucată, în Dia'gnoza este inclus și un episod de prețioasă pedagogie în caz de trăiri paroxistice, o parabolă a unui frate transmisă altora: În prag de supradoză își face o cafea,/ Inima bătea așa de tare, chiar nu trebuia!).

            Cu toate acestea, fiecare dintre ei exhibă o specificitate aparte: la Chimie, de multe ori, versurile vorbesc despre afaceri, stat, taxe, aventuri cu marfă ascunsă în geamantan și interpelări de telefoane, (sunt ascultat într-un Passat tunat/ am baza la pasaj/ lângă ambasadă, 2 genți în portbagaj/ și-n bagaj un pașaport și bani falși- Dia'gnoza), iar la Dragonaș lucrurile iau adesea o nuanță mai intelectualistă, se joacă cu elemente de cosmologie (Big Bang), înglobând totul într-o aură darwiniană de evoluție a speciilor, if you catch my drift. De asemenea, la Dragonaș notabile sunt și încercările de configurare a apartenenței sale la aria figurilor fabuloase: balauri, dragoni, șamani, bibani.

            Lui Chimie în schimb trecutul și viitorul îi conturează prezentul. Preferă să ne povestească ce ar vrea să se facă când crește mare: Vreau să plec în Spania (Special K house), Circul prin țară cu circul/ Ca să fac parai mai mulți ca tot nisipu-n Cipru (Făuritorul de chei), fără să uite însă să evoce constant figura maternă- spațiul matricial din care își trage seva. Trage seva, get it? Cu toate astea, îmi place că în hip-hop nimeni nu trăiește drame identitare, toată lumea știe și trezit din somn cine e și ce face, iar Mișu

Foarfecă nu e o excepție: Reprezint Constanța, mă reprezintă constanța (...) Vreau să fie clar, nu-s mafiot sau dealer cu piscină și cu vilă/ Sunt MC, nu epatez, relatez. (Sin City), a.î. notația frustă a evenimentelor cotidiene e dezideratul lui și, mai mult sau mai puțin mitomănesc sau mitocănesc, asta va și face.

            Pe de altă parte, când nu mănâncă tocăniță sublimă de la Mădălina și termină de fumat marijuana în scară, Dragoș are tripuri gen stream of consciousness în care scuipă tot inventarul farmaciei de la colț: Niște alcazopam aha/ Niște bromazepam aham/ Sau diazepam/ Niște haloperidoale aha/ Niște tussine, regenoane/ Niște zyprexa/ Ca să ai spasme să tresari/ Poate niște cipralex/ Antidepresive nu prea îl găsești în dex/ Poate niște metadonă/ Sunt Dragoș Fantomă. Pare că actul de numire obsesivă a substanțelor magice are rol incantatoriu, funcționând ca un fel de portal către lumea ideală, a Ideilor platoniciene.

            O notă de rafinament este adiția de la începutul sau finalul unor piese, în care sunt incluse scurte dialoguri cu voci grave, oraculare, de-a dreptul delicioase, de exemplu: da ce nu e aur? (întreabă o voce de octogenară arghirofilă) - va fi el, dar vorba-i că nu-l aflăm! (răspunde un glas de vânjos), vi s-a explicat o dată că esențialul la jocul de șah e deschiderea (replica e plasată la începutul piesei Șah și reverberează până la final când se aude pal des-des-chiderea), nu pot să cumpăr decât aur marcat de stat, sunt fel de fel de controale, se întâmplă tot soiul de minuni și preferata mea: da ce e mă, ce-ți veni în miezul nopții? - am venit să iau chiria (Special K house).

            Mi-au plăcut (pentru că le-am recunoscut până și eu) și inserțiile intertextuale ale prietenului chimic, de exemplu în Special K house: Numele tău e... dar n-am să-l spun, te-acopăr, aducându-i un mic tribut lui Rimaru și maxi-single-ului (așa zice wikipedia) Nu mă uita despre care se vorbea pe la colțuri cu frică și care îi făcea pe copii să plângă. Trebuie să admit totuși că din acel clip au rămas iconice pentru anii '90 vestimentația Andei Adam, hidoșenia lui Clonatu', povestea cu o Ea promisă lu' altu și acel vers resuscitat de Chimie.

            Anticarul merită o altă mențiune specială, pare o recuperare postmoderno-schizoidă a unui personaj cu semnalmente borgesiene- bătrânul anticar în care se concentrează toată înțelepciunea lumii, dar care, plasat în geografia imaginară a Dragonașului, e și cuantic și bandit și șef astral, dar și baban, rezultând un cumul de caracteristici ale unui Dyonisos care își pune nimfele și satirii să-i citească din Kant înainte de orgia cotidiană și stă la un joint de vorbă cu Morpheus, zeul viselor, slăbit de la sticla de K- două jumate/ Ulei de ciuperci - alte păcate/ Magic la venă- diavolu' frate/ ulei de hașiș- joint-uri fumate. De fapt, Dragonul jonglează cu multe imagini eminesciene, de la nebunul-filozof la dimensiunea cosmică a proiecției sale terestre (Pe cerul albastru sunt astru măiastru sihastru- Big Bang), alteori o dă eliadesc cu teorii ale cosmogoniei și ciclicității (E despre cunoaștere, cercuri, repetiții, moarte poate și renaștere...) sau mai aruncă câte o referință științifică în eter și 10 hipseri nu reușesc să o scoată- de pildă, teoria lui William James despre multivers sau aforismele relativismului (Universu depinde de sensu' pe care îl vezi tu (...) Nu există un sens fix/ Lucrarea continuă, faci parte din mix). Plus de asta, Dragonașul mizează mult și pe ideea de metatext, își comentează propriile tehnici, apostrofându-se când verbozitatea excesivă își pierde fluiditatea- M-am dus aiurea și plasând adagii a la Gherguț- La prima oră îmi beau cafeaua/ La a doua oră îmi fac damblaua/ Am fugit de rima aia direct cu davaua. (Spiridușu) Dacă tot eram la Spiridușu, trebuie să menționez că m-a uimit trecerea lui 47 de la un ton la altul, solemn și superior la început, dar finalizând cu o descărcare emoțională cel puțin intempestivă. Btw Mădălina dragă, întoarce-te la el!

            În ceea ce privesc elementele formale, pe lângă obișnuitele interjecții de tipul yo,yo, ah,ah, apare și emblematicul braa (cu variantele brap și pra), antrenând vibrații respectabile prin pronunțarea alăturării consonantice b și r, b- consoană oclusivă bilabială sonoră, iar r-consoană vibrantă alveolară, efectul asocierii lor fiind unul de-a dreptul exploziv. Bună alegere fonetică, motani!

            Ca elemente de prozodie, primează, desigur, rima interioară, pentru a asigura flowul superflu. Fonetic, sunt prezente deseori asonanțe (am un flow super flu fluid ca un fluviu) și aliterații (Sunt toxic ca clorul, taios ca toporul,/ Fac rap, şi v-atac c-un baltag din bazar/ Bajca, că bag praf, sunt bastard ca Balzac), unele alese pe sprânceana lichidității lor, altele forțate și îngrămădite în fraze cu topică scrintită.

Check this out:

Ești off tOPic c-aduc POtOPul și focul

Te POt tOPi, nu mă POt OPri

Te POtolim, stăm în fotolii. - un sample de alternanță perfectă între op și po.

            Albumul Ușile vol.I a însemnat și demararea unui joculeț destul de extins în care eu și prietenul .chester am împrumutat diferite versuri pe care le-am parafrazat după bunul plac, iaca-șa:

am un job de fiță

măi fetiță

parcurg romane

ca Nicoliță.

Corny Big cu Cola, nu strânge molarul,

ia cârnăcior de bere, muștar iute ca zarul,

Toarnă pe gât să ți se zică Marfarul.

Si ce frumos când e iarnă afară,

Și eu mănânc Corny Big fix la mine în scară.

Bumbumbumbumbum-bumbum-bum-bum

Când mai scoți Prodane un volum?

Din scară de la mine și pân la Vârfu Omu

Pace de la Marco, Blondy și Chest0ru!

Și circul prin Sam&Max cu mouseul man

Ca să trec un level mai greu ca burta lui Cartman

Ăsta e principiul chestore ține minte

Nu plecăm, ne gâdilăm și nu ne înfometăm.

Pace pentru sora de la Muzeul de Artă Populară

Care știe tradițiile și icoanele pe dinafară

Pace pentru frații din Rocknrolla

Pardon, small dickie cu prefixul ola!

Te acuz c-ai furat un pisoi și ai râs

C-ai luat de la mama și de la tatăl lui tot ce-au strâns

Oare cât lăptic ai lins

Câte șmecherii ai făcut dinadins.