Acid Witch - Witch House / Midnight Mass

Acid Witch mi-au masacrat colonul în 2008 cu albumul de debut Witchtanic Hellucinations, o porţie generoasă de doom/death ocult şi psihedelic ce se lega de absolut orice are legătură cu vrăjitoria: arderi pe rug, ceaune bolborosinde, mâzgă verde, mături zburătoare, poţiuni magice, peşteri puturoase şi vrăjitoare cu nas coroiat şi ţâţe până la genunchi. Tematica lor, combinată cu riff-urile zdrobitoare, clapele cheesy şi producţia "noroioasă", a dat naştere unui album extrem de atmosferic care a căpătat ceva atenţie binemeritată.

Anul 2009 a adus cu el EP-ul intitulat Witch House, care conţine două piese în stilul inconfundabil Acid Witch. Piesa omonimă este un număr sludge monolitic, târându-se într-un ritm încet, dar susţinut de-a lungul a patru minute jumate. Ornamentul obligatoriu al clapelor aduce piesa în teritoriul old-school familiar, atmosfera delicioasă de film horror penal din anii '80 fiind completată de un solo hipnotizant, care te poartă, precum Charon, drept către a două piesă. Worship the Worm contemplează soartă noastră finală, a tuturor, destinul nostru implacabil ce ne hărăzeşte să devenim, mai devreme sau mai târziu, hrana viermilor şi a ţărânei. Este şmekeră, fără doar şi poate, dar preferata mea rămâne Witch House. Producţia este oarecum raw, sunetul este parcă mai murdar decât pe Witchtanic Hellucinations, dar nu într-atât încât să nu poţi savura pe deplin gigigi-urile trupei. Per total, Witch House merită ascultat, dar cele două fărâme de piese se termină imediat, cele 8 minute de muzică fiind mult prea puţin pentru un fan Acid Witch.

 Midnight Mass, din 2010, oferă din prima ceea ce mi-am dorit şi nu a existat pe Witch House: un intro atmosferic, plin de clapele creepy marca Acid Witch, alături de un discurs al unui nene, tratând existenţa vrăjitoarelor în  zilele noastre. Exact ce-aveam nevoie, mă, cu excepţia faptului că unele fraze sunt repetate de mai multe ori, fără vreun efect stilistic deosebit. Midnight Mass explodează într-o frenezie de riff-uri down-tuned, clape şi growl-uri infernale, creând un ritm primitiv, aproape tribal. Fix ce trebuie, gen. To Magick, Sex and Gore preia apoi ştafeta şi continuă asaltul death doom, servind nişte riff-uri ciclopice care-ţi dărâmă pereţii şi te forţează să te faci mic sub pat. Producţia este lo-fi şi aproape te zgârie-n urechi, dar la modul bun, iar instrumentele şi vocile sunt perfect balansate. Nu ştiu dacă Midnight Mass este mai bun decât Witch House, mai degrabă le privesc ca pe o pereche complementară, venită să vestească şi să îndulcească aşteptarea celui de-al doilea album full-lenght Acid Witch, lansat în 2011 şi intitulat Stoned.

Va urma...