Nu ştiu ce-i ăla bitchwax şi nu ştiu de ce e atomic, dar ştiu că The Atomic Bitchwax sunt una din acele trupe masive ale genului stoner rock de care nu m-am apropiat până acum din lene şi din cauză că eram prea ocupat să ascult tone de death metal. Dar eokbă, că am ajuns acuma şi la ei şi mi-a plăcut de ei.
Cei care preferă cântece "concentrate", structurate riguros, trebuie să ştie că nu prea au ce căuta în compania The Atomic Bitchwax, căci cei trei magnifici sunt adepţii jam-urilor prelungite, combinând cu abilitate rock'n'roll-ul şi desert rock-ul într-un cocktail volatil, bogat în texturi, nuanţe şi, mai ales, riff-uri! Căldări de riff-uri! Riff-uri peste tot! Riff-uri pe canapea! Riff-uri pe lustră! Riff-uri în frigider! Riff-uri în oala cu ciorbă! Secţiunea de ritm ocupă locul secund, lăsând chitara în lumina reflectoarelor, liberă să erupă gigatone de riff-uri explozive care-ţi prăjesc creierul şi te trimit în mare viteză către o călătorie cosmică imposibil de uitat, ce te va convinge că The Atomic Bitchwax îşi merită fără îndoială locul în galeria monştrilor stoner rock care merită veneraţi şi consumaţi hulpav.
Prima piesă, Stork Theme, dă tonul unui album ce nu pune prea mare preţ pe momentele de acalmie, acestea fiind puţine şi scurte. În schimb, The Atomic Bitchwax preferă să compună piese încărcate de energie şi să se lase în voia inspiraţiei, dând naştere unei atmosfere frenetice, psihedelice, spaţiale şi trippy as fuck, unde până şi versurile îşi fac destul de rar apariţia. Chitara fuzzy şi feedback-ul sunt actorii principali de pe albumul de debut The Atomic Bitchwax, un album care va fi cu siguranţă pe placul celor care apreciază o porţie generoasă de stoner rock instrumental. Ah, şi am uitat să menţionez solo-urile megatari, care amintesc de cele ale legendarului Tony Iommi. E ce trebuie, bă.
No comments:
Post a Comment