Autor: Marco
Într-o perioadă în care nu-metal şi Britney Spears făceau legea pe la radio, The Strokes au resuscitat rock-ul prin chitările şi vocile lor distorsionate, blugi skinny jerpeliţi asortaţi cu geci de piele sau sacouri şi printr-o atitudine copilărească dar în acelaşi timp foarte profundă.
Tatăl vitreg al lui Casablancas şi fraţii mai mari ai lui Fraiture şi Moretti au adus o contribuţie uriaşă la formarea sound-ului ce avea să fie adoptat mai târziu de trupă iniţiindu-i pe Strokeşii din 97 ( solistul Julian Casablancas, bassistul Nikolai Fraiture, bateristul Fabrizio Moretti şi chitaristul Nick Valensi) într-ale raggae-ului, protopunkului şi rock-ului alternativ prin Bob Marley şi trupele The Velvet Undeground şi Jane’s Addiction. În ’98 Albert Hammond Jr. , pe care Casablancas îl avusese ca şi coleg pe vremea când studia în Elveţia, s-a mutat la facultate în New York. Odată cu sosirea lui s-a stabilit definitiv direcţia pe care avea s-o urmeze trupa vis a vis de sound şi subiectele abordate.
În 2000 îi găsim pe băieţi angajaţi cu jumătate de normă în timpul zilei şi muncind pe rupte la melodii, noaptea, într-un spaţiu închiriat. Au atras atenţia lui Ryan Gentles care s-a ocupat de aranjamente şi le-a programat 4 concerte în luna decembrie a aceluiaşi an. Cu ocazia asta au înregistrat 3 piese care aveau să fie incluse mai târziu în albumul lor de debut, Is This It (Barely Legal, Last Nite, The Modern Age). În ianuarie 2001 au lansat EP-ul The Modern Age, sub tutela Rough Trade Records, o casa de discuri independentă din Marea Britanie. Beneficiind de o recepţie foarte bună din partea criticilor, s-au îmbarcat într-un turneu în UK, urmând ca în Statele Unite să cânte în deschidere pentru trupe precum Doves şi Guided By Voices. În martie 2001, după lungi negocieri, trupa a semnat un contract cu RCA şi au început să lucreze la album. La 30 iulie 2001 a fost, într-un final, lansat.
Subiectul albumului este conceput sub forma unei cronici ce tratează viaţa din New York sub toate aspectele ei. The Modern Age este o declamaţie frustrată ce condamnă rutina iritantă din metropolă, Barely Legal este despre întrebările şi problemele pe care şi le pune o fată ce a împlinit vârsta legală iar mult controversata New York City Cops, înlocuită în ediţia americană cu When It Started după atentatele de la 11 septembrie, este o melodie simplă, şmecheră şi captivantă, care în afară de a-i face proşti pe poliţiştii din New York nu are are nimic special – Casablancas ar fi trebuit să-i lase pe raperii din zonă să aprofundeze subiectul poliţiei cu fineţea lor specifică. Is This It este o tentativă de baladă ce glorifică lenea şi lipsa de chef, două virtuţi fără de care, în opinia lui Casablancas, un locuitor al New York-ului n-ar putea supravieţui. Însă Someday este melodia care conferă albumului o notă dulce-amarăruie – avem două jumătăţi de album pesimiste, la mijlocul lor fiind plasată perfect o melodie optimistă, de parcă ar simula suişurile şi coborâşurile vieţii.
Referitor la tehnici, nu s-a folosit nimic avansat care să rupă gura târgului. Trupa s-a chinuit să obţină un sound simplu, nefinisat (asemănător celui din concerte), care să se potrivească temelor abordate.Vocea distorsionată a lui Casablancas merge mână în mână cu monologurile lui plictisite, accentuate de bătăi repetitive de tobe şi ritmuri hipnotice de chitară. Toate acestea te introduc perfect în atmosfera metropolei, te pun în postura unui om obişnuit care de luni până vineri se trezeşte, se duce la muncă, se întoarce acasă, se culcă, iar în weekend poate-poate are ocazia să iasă să se distreze. Nu cred că există un alt album care să exprime atât de bine monotonia unei astfel de vieţi şi implicaţiile ei.
Impactul albumului, decisiv şi de durată, poate fi comparat cu un efect de domino: fără el n-am fi avut parte de trupe precum Arctic Monkeys, The Libertines sau Franz Ferdinand, care au influenţat la rândul lor alţi tineri artişti dornici să se lanseze. Is This It a fost o componentă crucială în dezvoltarea industriei muzicale de după 2000, un pionier care a creat impulsul încurajator de care are nevoie industria odată la caţiva zeci de ani.
No comments:
Post a Comment