Elder - Elder

Elder sunt un trio de americani tineri care au supt la ţâţele atotputernice ale celor de la Black Sabbath, Sleep şi Electric Wizard, iar în 2008 au lansat albumul omonim de debut, care împrumută din greu elemente de la ubermenschii mai sus menţionaţi şi care s-a dovedit a fi unul din cele mai faine albume stoner/doom metal pe care le-am ascultat vreodată.

Muzical vorbind, nu există nici o surpriză: avem de-a face cu un amestec de riff-uri stoner colosale, înecate în fuzz, care amintesc de grandoarea somnolentă oferită de Sleep şi groovyness ca-n zilele bune ale Sabatului Negru. Execuţia este însă fără cusur, pentru că Elder sunt nişte instrumentişti foarte pricepuţi. Bassul ocupă un loc central în mix, scuipând linii complexe, în timp ce chitarele îşi aduc aportul prin nişte riff-uri foarte catchy şi fluide. Secţiunea de tobe, deşi nu este din cale-afară de excitantă, oferă pe alocuri nişte momente interesante, iar vocalistul se achită cu iscusinţă de sarcini, însă tinde să acapareze spaţiul muzical. Din punctul meu de vedere, partea instrumentală este vedeta clară a albumului.

Deşi cele cinci piese de pe album sunt relativ lungi, oferă un sentiment de progresie logică, alimentat de unele schimbări de tempo şi condimentat cu nişte solo-uri psihedelice extrem de faine, astfel că albumul reuşeşte să te ţină captivat pe tot parcursul celor 42 de minute ale călătoriei prin spaţiu. Elder – atât trupa, cât şi albumul – evocă peisaje sonice fanteziste şi psihedelice, înecate în fum gros de marijuana, cu valuri de riff-uri fuzzy care ţi se sparg constant în timpane şi un feeling ambiental foarte plăcut. Solo-urile, atunci când îşi fac apariţia, sunt o încântare totală, ca o cometă care străbate în viteză cosmosul şi te face să exclami “UAAAAAAAAAAA!”.

Pe plan muzical, nu avem nimic nou: doar “obişnuita” veneraţie pentru monştrii sacrii ai doom metal-ului, cu un sound extrem de greu, bass proeminent, riff-uri catchy şi teme lirice mistico-fanteziste. Ideea este că Elder nu schimbă cu nimic reţeta consacrată, dar o execută cu atâta măiestrie încât albumul lor self-titled va fi iubit imediat de orice fan doom. Se vede că Elder sunt pasionaţi de ceea ce fac şi este greu să nu-ţi placă muzica lor, în care e clar că au vărsat mult entuziasm. Nu este un material genial, dar îşi poate ocupa fără griji locul în lista mea de albume preferate ale tuturor timpurilor.

“Earth behind me
Universe in front
So grab your matches man
And take a hit of the cosmic blunt”