Dark ambient minimalist, repetitiv, ritualistic şi sumbru de la tăticii Beherit (sau ce mai rămăsese din Beherit, oricum). Da, The Oath of Black Blood e megatare şi are una din cele mai şmekere coperte din univers, iar Drawing Down the Moon se numără printre albumele mele preferate de black metal (Summerlands, fuck yeah), dar H418ov21.C, cu melodiile sale bizare, synth-urile care se repetă încontinuu şi vocile sale procesate, este unul din albumele mele favorite ale tuturor timpurilor. Chiar dacă există unele momente când pare făcut de mântuială, sub auspiciile unei leni crunte (de care n-am fost nici eu străin, ştiu ce rău e), H418ov21.C rămâne unul din cele mai atmosferice albume ambientale făcute vreodată. Singurul defect pe care i-l pot găsi este că nu este mai lung, pentru că unele piese sunt atât de faine încât meritau să se întindă pe cel puţin 10 minute.
We are all under the one sky
And the sky is beautiful
Dark and beautiful...
♥♥♥
.
We’re all a family under one sky
ReplyDeleteOh we’re birds and we’re trees
And we’re flowers and mosquitoes too
Oh we’re oceans and we’re rivers
And we’re mountains and people too
Oh we're Italians and we're Jews
And we're cows and we're turtles too
Oh we're smurfs and we're midgets
And we're fairies and blondies too.
Superb.
ReplyDeletebun album, dar nu pot sa spun ca imi place mai mult decat Drawing Down the Moon.La capitolu' ambiental, pe primu loc ramane (pentru mine) Daudi Baldrs a lu' nenea Varg. Toate cele bune \m/
ReplyDeleteDa, uneori îmi doresc ca Varg să fi fost condamnat pe viaţă şi să fi făcut albume ambientale până la adânci bătrâneţi.
ReplyDelete