Ghost - Opus Eponymous

Suedezii de la Ghost sunt una din cele mai hype-uite trupe ale ultimilor ani. Apăruţi de nicăieri, ascunzându-şi identităţile adevărate sub robe negre şi aparent conduşi de versiunea satanică a Papei Benedict al XVI-lea, Ghost au devenit aproape peste noapte vedete. Nici eu, nici altcineva nu cred că poate arăta exact elementul sau cumulul de elemente care au condus la popularitatea lor enormă, dar nu despre asta discutăm aici. Cert este că au reuşit să împartă comunitatea de rocări în două pături distincte: una care afirmă că Ghost este cea mai şmekeră trupă a secolului nostru, alta care strâmbă din nas la modul elitisto-indiferent şi este de părere că Ghost este câcat pur, adus la viaţă prin magia neagră a marketing-ului.

Evident, extremismul este un lucru urât, iar eu nu ader la niciuna din aceste două şcoli de gândire. Opus Eponymous este albumul lor de debut şi a fost lansat în anul 2008. Ceea ce iese cel mai mult în evidenţă la Ghost (în afară de vocalistul lor, hurr durr) este tematica satanică extreeeeeeeeem de siropoasă, versurile vorbind exclusiv despre ritualuri satanice, demoni, sacrificii umane în numele ghiavolului şi Báthory Erzsébet.

"This chapel of ritual

 Smells of dead human sacrifices

 From the altar bed

 On this night of ritual

 Invoking our master

 To procreate the unholy bastard"

(Ritual)

"Lucifer

 We Are Here

 For Your Praise

 Evil One

 Our Conjuration Sings Infernal Psalms

 And Smear The Smudge In Bleeding Palms"

(Con Clavi Con Dio)

Totul este foarte clişeic, după cum se vede, dar, cumva, satanismul lor cu arome fructate şi glazură de caramel, împreună cu muzica, dă naştere unei atmosfere foarte stranii, de catedrală abandonată unde se adună noaptea spiritele malefice ca să-ţi şuşotească în ureche şi să-ţi dărâme veioza de pe noptieră.

Muzical vorbind, avem de-a face cu un amestec drăguţel de classic rock şi heavy metal, cu ceva arome de Blue Oyster Cult şi cam orice altceva înseamnă 70s rock. Muzica este propulsată de nişte riff-uri classic rock nu foarte originale, însă care-şi fac bine treaba, alternate cu nişte pasaje melodice excelente. Vocalistul, înfofolit în nesfintele veşminte papale, abordează aproape tot timpul un registru "curat", vocalizele mai dure făcându-şi apariţia doar rareori. Vocea sa este caldă şi melodioasă şi contrastează într-un mod foarte plăcut cu versurile cântate. Întregul album sună mai limpede ca apa unui pârâu montan: fiecare instrument se aude clar în mix, inclusiv bass-ul, care are o prezenţă mai mult decât satisfăcătoare. Vocile, înecate în reverb şi delay. sunt în fruntea mixului, amintind de muzica pop, dar fără să fure complet lumina reflectoarelor. În plus, avem şi clape, realizate cu mult bun gust, care completează în mod fericit atmosfera ocultă a discului.

Structura pieselor este una simplă, întâlnită pe toate drumurile, şi anume modelul intro-verse-chorus-verse-chorus-bridge-chorus. Dar, dată fiind abundenţa de trupe din sfera metal care se laudă cu structuri care mai de care mai atipice ale cântecelor, soluţia aleasă de Ghost pare, în mod paradoxal, originală. Toate cântecele de pe Opus Eponymous sunt incredibil de catchy: fie că vorbim despre refrenurile fantastice de pe "Ritual" sau "Stand By Him", riff-urile care amintesc de stoner rock de pe "Con Clavi Con Dio" sau extrem de atmosferica "Genesis", fiecare piesă are ceva special de oferit şi-ţi rămâne întipărită în memorie fie că vrei sau nu.

Iar asta este probabil cea mai mare calitate a lui Opus Eponymous: este diferit şi este memorabil. Refrenurile te prind atât de repede încât te trezeşti fredonându-le fără să-ţi dai seama, iar contrastul dintre vocea Pontifului Infernal şi conţinutul liric supercheesy funcţionează neaşteptat de bine. Se vede că imaginea şi conceptul Ghost sunt lucrate cu migală şi atenţie: totul, de la coperta albumului şi până la design-ul tricourilor, denotă un simţ artistic bazat pe dictonul "less is more", cuplat cu un simţ ager al marketingului. După cum bine a remarcat un reviewer, coperta albumului de faţă constituie o lecţie dată tuturor trupelor care aleg să folosească coperte extrem de încărcate, realizate de oameni cărora le place să deschidă Photoshop şi să folosească absolut fiecare filtru grafic pe care-l au la dispoziţie. Artwork-ul albumului suedezilor de la Ghost este simplu, elegant şi atrăgător. Revenind la muzică, toate piesele se învârt undeva în jurul a 3-4 minute, aşa că Opus Eponymous este un album relativ scurt (aproape 35 de minute), dar asta înseamnă şi că nicio piesă nu plictiseşte, ci îţi lasă un gust dulceag de "mai adă". 

Şi exact asta sper să se întâmple. Aştept cu nerăbdare un nou material Ghost, mai lung şi mai bun. Opus Eponymous este un album de debut excepţional care confirmă faptul că Ghost au un potenţial imens şi ar fi păcat ca tot hype-ul ăsta să fie degeaba. Ah, şi, la fel ca stimabila Alina Pixcupescu, mi-ar plăcea ca vocalistul să-şi lege mitra de cap cu un elastic sau ceva şi să conceapă nişte mişcări scenice puţin mai elaborate. Datul mistic din mâini e frumos şi astea, dar cred c-ar putea învăţa câte ceva de la Attila Csihar. În rest, de Ghost, ca şi de morţi, numai de bine! 

It's the night of the witch tonight!

.