October 30, 2011

Ancient Existence - Death Fucking Metal (2008)


E cam cocalar să-ţi denumeşti albumul după numele unui gen întreg, ca şi cum, vezi Doamne, muzica ta ar fi exponentul perfect şi esenţial al genului. Sigur, poate că germanii de la Ancient Existence n-au avut asemenea gânduri penale când au ales titlul albumului, dar oricum, Dismember au făcut-o primii cu 11 ani înaintea lor (şi chiar şi Possessed, prin piesa cu acelaşi nume) şi tot mi se pare cocalarească faza.

Dar în cazul lui Death Fucking Metal, pot să trec cu uşurinţă peste uşoara iritare provocată de nume pentru că albumul acestor golani este una din cele mai plăcute experienţe sonore de care am avut parte în ultimele zile. Ancient Existence fac un pic de căcuţă pe canoanele genului: instrumental vorbind, avem de-a face cu nişte riff-uri simpliste, dar foarte contagioase şi care nu duc neapărat cu gândul la death metal-ul necruţător de factură suedeză, ci sună mai degrabă ca un heavy metal mai dur, cu anumite accente melodic death, acompaniate de un baterist la fel de lejer în abordare, ce produce ritmuri catchy intercalate cu câteva fill-uri interesante ici şi colo. Surpriza apare în momentul în care vocalistul Steffen Rehbock începe să se manifeste, fiindcă produce nişte voci ultraguturale pe care te-ai aştepta să le găseşti pe un album brutal death scârbos cu cântece despre cum să decapitezi prostituate, în niciun caz pe muzica mai "blândă" cu care avem de-a face aici.

Este un contrast bătător la ochi şi neaşteptat, dar combinaţia dintre grohăielile groteşti ale vocalistului şi restul ansamblului muzical funcţionează cu succes şi dă naştere unui disc distractiv şi variat, care m-a captivat de la prima ascultare. Death Fucking Metal trece prin momente death metal, heavy metal şi thrash metal, condimentându-le cu destule solo-uri melodice cât să te facă să te întrebi dacă nu cumva ratezi ceva pentru că nu asculţi mai mult melodeath. Poate că numele te cam induce în eroare cu privire la muzică, dar ultimul album Ancient Existence (s-au despărţit, aparent) este, oricum ai lua-o, un album care are multe de oferit şi care merită cu siguranţă ascultat.

No comments:

Post a Comment