Tot vreau să ascult Trample the Weak, Hurdle the Dead de la Skinless de un an sau doi şi abia acum mi-am satisfăcut această nevoie elevată. Coperta m-a atras din prima secundă în care am văzut-o, mi s-a părut foarte bleak aşa.
În fine, Skinless s-au format în South Glens Falls, New York în anul 1992, lansându-şi primul album full-lenght, Progression Towards Evil, în 1998. Trample the Weak, Hurdle the Dead este cel de-al patrulea şi ultimul album de studio al trupei, care s-a dizolvat anul acesta. Muzical, avem de-a face cu un brutal death metal realizat cu mult bun gust şi măiestrie, care îţi reţine atenţia pe toată durata celor 8 piese ale sale, însumând aproape 37 de minute. De obicei mizeriile de genul ăsta mi se par cel mai eficiente atunci când nu se lungesc prea tare, iar pe albumul de faţă majoritatea pieselor depăşesc patru minute, ceea ce este un pic cam mult pentru mine. Cred că era mai ok dacă mai reduceau din repetările de riff-uri şi ţineau piesele din scurt, undeva în jurul a 3 minute.
Din fericire, Trample the Weak, Hurdle the Dead reuşeşte să fie un album captivant, şi asta pentru că cei patru muzicieni sunt foarte competenţi şi sună foarte bine împreună. Chitara sună, după cum v-aţi aştepta, ca un utilaj industrial şi drujbăie nişte riff-uri interesante, trecând atât prin momente de chugging încet şi borâtor, cât şi prin părţi mai rapide şi groovy. Bass-ul este îngropat sub munţii de distors, deci nu am ce să zic despre el, dar în schimb bateristul îmi place mult, pentru că menţine un midtempo foarte plăcut, intercalat cu blast-uri de scurtă durată şi fill-uri uşor tehnice care pigmentează ritmurile pieselor. Vocalistul Jason Keyser m-a surprins prin faptul că are o gamă vocală foarte variată, fiind în stare să treacă prin growl-uri guturale, zbierete care amintesc de Exhumed sau Impaled şi chiar şi ocazionalul pig squeal. Nu este deci o surpriză că piesele de pe album nu sunt deloc plictisitoare, pentru că tot timpul ai de-a face cu schimbări de ritm, voci intercalate sau breakdowns, care nu sunt excesive şi obositoare, ci rare şi foarte "la locul lor", iar producţia curată îmbină cu succes toate instrumentele. Există şi câteva sample-uri luate de prin filme, care sunt, iarăşi, scurte şi discrete.
Skinless au, deci, un simţ foarte dezvoltat al măsurii şi proporţiilor. Muzica lor este violentă, zgomotoasă şi extrem de intensă, dar întotdeauna echilibrată şi lipsită de exagerări inutile. Chiar dacă nu explorează teritorii noi, Trample the Weak, Hurdle the Dead este un album brutal death excelent, ce are multe de oferit fanilor care abia aşteaptă să fie pocniţi în faţă cu bocancii br00tali.
No comments:
Post a Comment