Mac Lethal - North Korean BBQ Mixtape (2011)

BANDCAMP

Până acum câteva zile, numele de Mac Lethal nu-mi spunea nimic. Nici măcar nu-l asociam cu videoclipurile sale virale de pe youtube, care au reuşit să treacă pe lângă mine cu graţie. Am fost însă surprins să-l văd pe lista de final de an a unuia din site-urile pe care le urmăresc constant şi am fost intrigat, aşa că am intrat repede pe pagina de bandcamp a tipului şi am dat play. Am fost blown-away.

Asta pentru că ultimul său album, North Korean BBQ, nu seamănă cu niciun alt album hip-hop pe care l-am ascultat vreodată. Numeroşi rapperi vorbesc despre târfe, trafic de arme şi droguri, lupte între găşti rivale şi bijuterii scumpe. Mac Lethal, însă, este un tip alb din Kansas care a împlinit 30 de ani şi care simte cum întreaga viaţă începe să i se ducă la vale. Unii rapperi glorifică drogurile şi le consideră o necesitate absolută pentru a fi gangsta. Mac Lethal le vede ca pe o modalitate prin care adulţii încearcă să facă faţă rahatului pe care soarta li-l aruncă zilnic în faţă. MTV ne-a învăţat că rap-ul este un instrument prin care poţi aduna case enorme şi colecţii de maşini. Pentru Mac Lethal, este ceea ce îl ajută să se menţină pe linia de plutire şi să n-o ia razna complet.  Exagerările tipice genului muzical pe care îl abordează nu îşi găsesc loc în munca lui şi preferă să vorbească în termeni simpli şi realişti despre viaţa, relaţiile şi dependenţele lui, aşa cum le trăieşte zi de zi.

North Korean BBQ este un album extrem de personal şi asta se vede dureros de clar. Therapy for Gangsters deschide albumul cu o mărturie deprimantă a trăirilor cu care se confruntă zilnic Mac:

I'd rather feel sadness than feel nothing

A knot up in your stomach means 

That something real's coming

I'd rather feel that than feel nothing. 

Sometimes I break down and cry

When I think about my dad's death

But my dad isn't dead, he's alive.

Tot pe Therapy for Gangsters, frustrarea de a fi considerat ceva ce nu este iese la suprafaţă prin versurile "Just cuz I got the white boy voice and some big words, don't mean I'm a poet, no, I'm a gangsta!". War Drum este o revărsare cathartică a tot ceea ce a învăţat Mac Lethal până în acest punct al vieţii sale, observând cu ironie "The opposite of love isn't hate, the opposite of love is indifference" şi mărturisindu-şi cu sinceritate defectele şi tot ceea ce nu-i place la el: 

Sometimes I'm such a grumpy old thing

That I take a bump of cocaine just to lubricate me socially

[...]

It's never been a secret that I go from hot to freezer with my moods

I'm Odd pare un extras dintr-un monolog susţinut pe canapeaua psihologului, în care Mac Lethal exprimă cu disperare temerile sale cele mai profunde şi sentimentul de neputinţă cu care se confruntă în fiecare zi:

I swear to god, I'm scared shitless.
Stuck on these mountains, and they're cliffless.
No place for me to jump, no audience to bear witness.
Their interest, has dwindled down to glimpses.

[...]

I'm comfortable surrounded by addiction.
See, I don't even wait for 5 o'clock.
Lately I just wake up.
 Eat my lunch, make a drink, roll some pot and then I just quit.

[...]

Kids always think they're smarter than adults, til they grow up and they realize life is harder as adults.
(It's what happened to me, dude.)

Citrus este o analiză la rece a modului în care se poate degrada şi denatura o relaţie între două persoane, iar conceptul este dus şi mai departe pe Shannon, o piesă pe care mă simt aproape incomod să o ascult, fiind atât de intensă şi personală încât pare o confesiune în faţa sinelui:

I threw a hundred dollar bill into the wishing well

Pictured you and whispered to myself that I wish you well

Because I wish you well

[...]

I'm gonna take a deep breath and close my eyes

And by the time I open'em I hope I realise

That I'm over you

Toate aceste sentimente şi mărturii devastatoare sunt însă contrabalansate în mod inteligent cu mici izbucniri de speranţă şi optimism, cum este Raise the Dead, care se constituie atât într-o acceptare a sinelui, cât şi într-o celebrare a vieţii: 

And that's the reason people own pets

Unconditional love can mean no stress

I'm so stressed

And I'm not perfect

I admit that I'm not perfect

[...]

My nephew is autistic but he's such a precious person

That I wouldn't make him normal even if I could

[..]

I'm alive cuz there's nothing else to do

I drank a little whiskey and realized

All the pain is cuz of you

[...]

My cousin is a lesbian but not a thing is wrong with her

I wanna make her happier but I don't think I could

Este evident deja (sper) că Mac Lethal este un artist complet diferit faţă de majoritatea celor care populează sfera asta muzicală. Chiar dacă introduce, ocazional, lovituri la adresa haterilor şi insistă să-şi apere şi să-şi justifice cariera, muzica lui este sentimentală, emoţională şi, mai presus de toate, originală. Pentru că poate ne-am săturat să ascultăm acelaşi gangsta rap materialist ca acum douăzeci de ani şi avem nevoie de evoluţie sau, măcar, de o schimbare de perspectivă.

Mac Lethal nu mai este pentru mine un nume necunoscut, ci dovada că rap-ul poate însemna şi altceva: substanţă, profunzime, trăiri intense şi personale şi, mai presus de toate, sinceritate.