Acheron - Anti-Christ, Anti-God (1996)
Death Metal fără brizbriz-uri, doar riff-uri mid-paced nu foarte memorabile, câte-un solo frumuşel pe ici, pe colo, dar care durează mult prea puţin, clape relativ ok per ansamblu, un vocal ok, fost preot în nu ştiu ce homosexualitate de biserică a lui Satan şi, evident, versuri cu tematică satanică. În cel mai bun caz nememorabil.
Angelcorpse - Exterminate (1998)
Angelcorpse sună ca şi cum Morbid Angel ar fi băut nişte Red Bull şi apoi l-au rugat pe Abbath să bage vocals. Nu văd nimic în neregulă cu asta.
Cianide - Hell's Rebirth (2005)
Futu-i da. Death Metal de şcoală veche, heavy as fuck, gutural şi devastator. Albumul este foarte eficient şi nu pierde timpul cu intro-uri inutile, soloaie nenecesare sau breakdowns. Vine peste tine, îţi topeşte intestinele şi, 40 de minute mai târziu, se duce-n treaba lui, în timp ce tu ai rămas o carcasă sângerândă. Foarte frumos.
Cancer - Death Shall Rise (1991)
Death Metal ca pe Florida, asemănător cu Morbid Angel, Obituary sau Death, doar că din Marea Britanie? Da, vă rog! Nu este original după standardele nimănui, dar Death Shall Rise sună incredibil de bine. Chitaristul ăstora a cântat cu Death şi este principala forţă motrice a trupei. Vocalistul se descurcă foarte bine şi, împreună cu secţiunea de ritm, trupa dezvoltă un death metal extrem de headbangable care imită munca marilor maeştri fără să fie rip-off. Me gusta.
Krisiun - Black Force Domain (1995)
Albumul de debut al brazilienilor de la Krisiun este o megaporţie de death metal sălbatic şi violent cu o atmosferă foarte mişto, riff-uri incendiare, nişte solo-uri care-ţi sfâşie carnea de pe oase şi un baterist care-şi torturează fără milă instrumentele. Şmekerie pură 69. Sau 666.
Miasma - Changes (1992)
Fucking miracles. Death Metal mai greu ca o turmă de mastodoni, cu nişte riff-uri absolut incredibile şi un vocalist care sună complet inuman. Este foarte "dansabil" pe alocuri, dar în majoritatea timpului este crushingly heavy, exact cum îmi place. O adevărată bijuterie underground. RECOMAND. (da, coperta este penibilă. deal with it)
Nocturnus - Thresholds (1992)
Mamă ce-mi mai place Nocturnus şi cum fac ei death metal suprem cu aromă sci-fi. Serios, uitaţi-vă la coperta asta şi închipuiţi-vă că asta e un album death metal. Thresholds sună ca un album Bolt Thrower cu clape SF şi solo-uri labirintice, înregistrat într-o galaxie îndepărtată, îndepărtată de tot. Superb.
Pan.Thy.Monium - Khaooohs & Kon-Fus-Ion (1996)
Death Metal amestecat cu tot felul de ciudăţenii, de la clape psihedelice şi fluiere până la sunete ambientale, mecanisme ticăitoare şi saxofoane atonale. Nu ştiu cât de mult îmi plac vocile (nişte growl-uri extrem de guturale care nu se potrivesc chiar aşa bine cu restul instrumentelor), dar fute-mă Doamne, ce lead-uri mişto de chitară au ăştia. Extrem de atmosferic, merită ascultat.
No comments:
Post a Comment