Aäkon Këëtrëh

Majoritatea celor care sunt familiari cu Les Légions Noires consideră că cele mai bune trupe din sânul grupului subunderground de muzicieni francezi au fost Vlad Ţepeş şi Belketre, însă, deşi March of the Black Holocaust e unul din cele mai sălbatice şi scârboase albume black metal înregistrate vreodată, rivalizând cu muzica lui Ildjarn, meritul de a fi cea mai bună trupă din cadrul LLN cred că îi revine lui Aäkon Këëtrëh.

 Aäkon Këëtrëh atinge cam toate punctele specifice unei trupe din LLN: are un nume greu de pronunţat, a lansat numai demo-uri, a împărţit demo-urile respective numai pe la rude şi prieteni, astfel că o casetă cu Aäkon Këëtrëh este mai rară decât giulgiul din Torino şi se bazează pe un sunet abraziv şi primitiv, ca revoltă împotriva a orice e sfânt, sacru şi vândut la mall pe lumea asta.

Numai că Aäkon Këëtrëh este unul din puţinii ambientalişti din Legiunile Negre, preferând să creeze dark ambient (e o terminologie foarte modernă, având în vedere materialul audio, şi nu se potriveşte foarte bine, dar fie şi aşa) în loc să producă black metal semiinteligibil. Astfel, Aäkon Këëtrëh îşi construieşte sound-ul folosindu-se de nişte pasaje de chitară aproape enervant de simpliste, câteva clape pe ici, pe colo şi băgând la înaintare vocea sa. Big up pentru acest din urmă element, căci Aäkon Këëtrëh reuşeşte să ofere unele din cele mai torturate zbierete pe care le-am auzit vreodată. Pasajele vocale se combină miraculos cu chitarele, care pendulează constant între acorduri "curate", melancolice, şi progresii sinistre, disonante, distorsionate, care te învăluie într-o stare de nelinişte şi nesiguranţă. În acest fel iau naştere cântecele lui Aäkon Këëtrëh, adevărate monumente închinate celor mai întunecate sentimente pe care le poate încerca o fiinţă umană.

Atunci când reuşeşti să priveşti dincolo de liniile melodice simpliste, de durata scurtă a pieselor, atunci când te laşi în voia muzicii sale, acceptându-i convenţiile şi lăsând la o parte absolut totul în afară de sunetele pe care le auzi, descoperi unul din cei mai talentaţi muzicieni ai Legiunilor Negre, care şi-a dat seama că puţin cu puţin face mult şi care a creat o muzică extrem de atmosferică, terifiantă şi, pe alocuri, tristă, folosindu-se doar de nişte banale instrumente cumpărate, probabil, la mâna a doua. Aäkon Këëtrëh predă o adevărată lecţie în muzică: nimic nu este mai important decât sentimentele pe care i le induci ascultătorului, iar Aäkon Këëtrëh este unul din acei oameni rari care au ştiut exact ce corzi să atingă pentru ca ele, la rândul lor, să atingă alte corzi.

Alea sensibile, futu-mi lacrima din ochiul stâng.

Spleen