Recent Shit IV: Ik ben zo br00tal,I WILL FUCKING KILL!!!

Săptămâna asta am ascultat nişte death metal.

Abhorrence - Evoking the Abomination (2000)

Death metal diavolesc din Brazilia, saturat în evilness, growling vocals şi barbarie chitaristică. Seamănă cu Angelcorpse, Morbid Angel sau copatrioţii lor, Krisiun. Feels good man.

Aborted - Engineering the Dead (2001)

Aborted sunt din Belgia şi cântă un brutal death metal destul de clinic şi steril, dar în acelaşi timp interesant, plin de riff-uri faine şi blagoslovit cu o producţie mai mult decât decentă. Nu ştiu însă dacă o să mă obosesc să mai ascult şi altceva de la ei. 


Anarkhon - Into the Autopsy (2009)

Tot din Brazilia vin şi Anarkhon, iar Into the Autopsy este cel de-al doilea album al lor. Coperta vorbeşte de la sine, cred. Deşi are momentele lui bune, Into the Autopsy este totuşi cam plictisitor şi-l uiţi repede.


Aeon - Bleeding the False (2005)

Suedezii de la Aeon au fost în schimb mult mai pe gustul meu, încântându-mă peste măsură cu brutal death metal-ul lor pulverizator şi nerezonabil de heavy, ajutat de o producţie impecabilă. Aeon nu suferă de nici o culoare nici o chestie care are legătură cu religia, muzica lor fiind anti-Biblie, anti-preoţi şi anti-alte chestii de genul. Din punct de vedere liric, nu ştiu exact ce să zic:

Forced to fuck your god
He wants it up his ass
Heaven is for faggots
Christian paradise

Now your god wants blood
He takes you from behind
Christian assholes bleed
Holy paradise

Probabil c-ar trebui să-mi fie ruşine că ascult asemenea tâmpenii copilăreşti, dar eu am de fapt 12 ani, deci e ok.

Aeon of Horus - The Embodiment of Darkness and Light (2005)

Din mizeriile de mai sus, să trecem totuşi în teritorii un pic mai culte. Aeon of Horus sunt originari din Australia şi m-au obliterat fără drept de apel, cântând un death metal progresiv fantastic, extrem de dinamic, plin de riff-uri complexe şi ameţitoare, având numeroase schimbări de tempo şi versuri ţesute în jurul astronomiei, geneticii şi mitologiei egiptene. Nivelul de tehnicitate este înalt, dar niciodată nu simţi că membrii trupei o lăbăresc tehnic la instrumente doar de dragul de-a o face. Producţia este limpede şi poţi auzi clar fiecare notă a fiecărui instrument. The Embodiment of Darkness and Light este, deci, un album interesant şi foarte echilibrat, care ar trebui să placă fără nicio rezervă oricărui fan progdeath. E frumos, mă. 

Augury - Fragmentary Evidence (2009)

Fragmentary Evidence este cel mai tehnic, cel mai complex, dar şi cel mai şmeker album pe care l-am ascultat săptămâna asta. Canadienii de la Augury sunt nişte maeştri atunci când vine vorba de instrumentele lor şi de compoziţie muzicală. Fiecare piesă de pe album este o călătorie halucinantă şi haotică: urechea parcă nu ştie unde să se împartă mai întâi, fiind asaltată în acelaşi timp de partiturile labirintice de chitară, de percuţia variată şi de numeroasele fill-uri, de liniile independente de bass, de clapele futuriste atotprezente şi de vocile diferite care se întrepătrund constant. Fragmentary Evidence este un album extrem de captivant, un album în care întâlneşti deopotrivă solo-uri de bass şi interludii acustice superbe şi un album care te ţine într-o stare constantă de uimire pe tot parcursul audiţiei. Este clar că Augury este unul din cele mai faine exporturi muzicale ale Canadei şi nu pot să zic decât că m-au fermecat cu progressive death metal-ul lor fascinant. Este ca şi cum ai asculta un amestec iraţional, dar perfect, între Death, Negură Bunget şi Cynic. 

Prostitute Disfigurement - Left in Grisly Fashion (2005)

Similar, Prostitute Disfigurement păşesc prin aceleaşi teritorii şi abordează un jazz metal filigranic, întreţesând cu măiestrie partituri de pian cu... eh căcat, nu mă. Prostitute Disfigurement cântă slam death retardat cu guiţătură de porc despre necrofilie. Din fericire, muzica lor este megagroovy şi ar putea fi chiar încadrată în categoria party metal, iar pig squealing-urile sunt exquisite.

EVERYONE WHO ANNOYS ME,I WILL FUCKING KILL!