The Atlas Moth sunt o trupă tânără din Chicago care vor stârni cu siguranţă dispute cu privire la genul abordat, fix din cauza faptului că sound-ul lor este un melanj de-o grămadă de chestii. Este suficient să asculţi o singură piesă de pe An Ache for the Distance ca să depistezi arome de post-rock, black metal, doom metal, sludge sau psych rock. Din fericire, toate aceste genuri sunt combinate cu abilitate, rezultând un sound unic, dar coerent.
Deşi aproape toate piesele se constituie într-un wall of sound suficient de pătrunzător, poţi detecta cu uşurinţă fiecare instrument şi aprecia rolul său în întregul muzical. Cei trei chitarişti crează o ţesătură complexă de riff-uri ce se întrepătrund, nu foarte diferit de ceea ce făceau Negură Bunget pe albumul Om. Partiturile de chitară evoluează în mod inteligent şi poţi auzi clar cum fiecare îşi cântă bucăţica ei, creând în acelaşi timp armonii complicate. Straturilor suprapuse de chitară li se adaugă şi vocile, trupa combinând vocile raspy, ce amintesc de cascadian black metal, cu vocile din registrul clean, contribuind la atmosfera extraordinară a albumului. Piesele "curg" cu uşurinţă una în cealaltă, astfel că, fără a fi un album conceptual, An Ache for the Distance are un sound omogen.
Nu prea ştiu ce altceva să mai zic, pentru că An Ache for the Distance este genul de album pe care trebuie să-l asculţi cu urechile tale pentru a-l înţelege, dar şi pentru că este un album foarte complex, greu de disecat şi analizat în cuvinte. Cred că cea mai bună soluţie este să stingi lumina, să închizi ochii şi să te laşi învăluit de muzică. Vei găsi un sound unic, profund, straniu, melodic şi extrem de atmosferic, care devine tot mai interesant cu fiecare ascultare. Oricum, The Atlas Moth sunt una din surprizele mele majore pe anul 2011 şi îşi vor găsi mai mult ca sigur un loc în topul personal al anului.
No comments:
Post a Comment