Tot din seria barbarismelor mizerabile, meniul de astăzi include şi EP-ul de debut al californienilor de la Swamp Witch. Gnosis, creat probabil în adâncimile unei mlaştini jegoase, oferă trei bucăţi de doom metal împuţit şi întunecat, combinat cu sludge-ul obligatoriu, pare-se, pentru orice trupă care are orice soi de legătură cu vrăjitoria sau mlaştinile.
Reţeta este una simplă, în aparenţă, dar cei patru trupeţi îşi construiesc sound-ul cu o migală demnă de laudă. Ingredientul principal care fierbe în cazanul bolborosind al Swamp Witch este chitara, distorsionată şi fuzzuită până când capătă un ton absolut monstruos, în stare să satisfacă orice obsedat de sound-uri abrazive. Riff-urile cataclismice se scurg din difuzoare ca o mâzgă neagră, îngropându-te într-un wall of sound nămolos. Bass-ul respectă standardul impus de gen, adică, pe scurt, este şi el distorsionat până-n iad şi înapoi şi sună ca un motor turat. Riff-urilor nemiloase de chitară şi liniilor murdare de bass li se adaugă şi vocile. Ţine-mă Doamne! Habar n-am dacă tipii ăştia au versuri sau nu, pentru că tot ce aud sunt nişte zbierete inumane îngrozitoare, în sensul bun al cuvântului. Nu sună ca un tip înregistrând într-un studio, ci mai degrabă ca o gloată de creaturi diforme, spârcâite din colonul abisal al lui Cthulhu.
Ţinând cont şi de percuţia lugubră, ce merge la fix cu feeling-ul general al muzicii, trag linie şi constat că Gnosis este una din cele mai mişto chestii pe care le-am ascultat în ultima vreme. Swamp Witch par nişte profeţi minunaţi ai sound-ului infect de swamp doom şi sper numai că lucrează la un album full-lenght, să mă rupă de tot pe genunchi. La mai mare!
No comments:
Post a Comment