Bucovina - Duh EP (2010)

Ieşenii de la Bucovina sunt una din cele mai cunoscute trupe de metal româneşti, precum şi - iar asta e o doză pură de subiectivism nesimţit - una din cele mai faine trupe de metal româneşti la ora actuală. Albumul lor de debut, Ceasul Aducerii Aminte, lansat în 2006, m-a captivat acum doi ani, când i-am şi văzut pe trupeţi live, în defuncta Epocă a Metalelor. Sunt conştient că este întru totul posibil ca albumul să nu-mi fi trezit niciun interes dacă ar fi fost opera unei trupe din orice altă ţară, dar n-am putut să rămân indiferent la versurile în limba română şi la sound-ul brut (doamne ce-mi plăcea bass-ul, care se auzea atât de PUTERNIC), "murdar", cu accente black metal pe alocuri, care mă ducea cu gândul la maestrul folk metal, Falkenbach. Clarone, Ceasul Aducerii Aminte i-a propulsat pe băieţii de la Bucovina sus de tot în topul meu personal.

În 2010 a apărut, out of fucking nowhere (eu unul habar n-aveam de dânsul până la lansare), Duh, un EP de cinci piese care, zice-se, ar constitui un mic teaser pentru un viitor album full-lenght al trupei. Duh constituie o evoluţie din toate punctele de vedere. Începând cu coperta, realizată de faimosul Costin Chioreanu, şi terminând cu producţia excelentă, avem parte de un disc extraordinar, mărturie de neclintit a awesomeness-ului caracteristic Bucovina.

Cele cinci piese se leagă foarte bine între ele. Vuiet Negru de Izvor este un intro scurt, de 2 minute, care aduce aminte de Nightwish în perioada când chiar erau buni. Cântecul omonim este o piesă foarte ritmată, cu nişte riff-uri viking metal care mă ung la inimă şi în care Luparul îşi etalează fără modestie vocea clean superbă, de muntean voinic, în putere, strigând versurile care mi-au rămas întipărite în minte de la prima ascultare:

Surul lup al codrului, Pasãrea vãzduhului,
Pãstrãvul pãrãului, Iarba câmpului,
 Cetina bradului, Vechiul muşchi al trunchiului
 Ascunzişul râsului, Susurul izvorului! 

Duh de strajã, Duh - veghetor
 Duh de vrajã, Duh - nepieritor! 

Straja este probabil piesa mea preferată de pe album, fiind o prelucrare folk metal a unui vechi cântec de cătănie, cules, pare-se de Grigore Lese, ale cărui versuri au fost preluate şi de trupe. Luparul este cu siguranţă omul potrivit la cântecul potrivit, iar interpretarea lui mă unge la inimă, mă! Straja este, cred, o piesă mai veche în repertoriul Bucovina, căci îmi aduc sigur aminte ce mult mi-a plăcut de Luparul la concertul din Constanţa când a început să intoneze versurile celebre:

Cântă cucul,bată-l vina
De răsuna Bucovina
Cântă cucul,bată-l vina
 De răsună Bucovina!

 Frumos de tot. Mestecăniş este vedeta albumului, atingând toate punctele esenţiale ale unui cântec-drapel Bucovina: vocea grandioasă a Luparului, nişte growl-uri tari venite fix de la Crivăţ, clape atmosferice, riff-uri de chitară viguroase şi melodioase, toate combinate într-una din cele mai mişto piese pe care le-au scos vreodată băieţii. Sunt convins că deja este hit pe la concerte şi pot doar să aştept ziua când voi răcni şi eu în faţa scenei: MESTECĂNIŞ! DE STRAJĂ-N INIMA BUCOVINEI! MESTECĂNIŞ! DIN VREMURI DE DEMULT! RARARARARARARA!!!

EP-ul se încheie cam brusc, dar foarte frumos, cu o reiteraţie acustică a piesei Bucovina, Inima Mea, de pe Ceasul Aducerii Aminte. De la prima ascultare, a fost clar că această variantă acustică s-ar fi simţit ca acasă pe Kveldssanger-ul celor de Ulver, respirând aceeaşi atmosferă încărcată de melancolie ca piesele acustice ale maeştrilor norvegieni mai sus menţionaţi.

Duh este ajutat din plin şi de sunetul limpede ca apa de izvor, masterizat de Dan Swano, care s-a ocupat de sunetul unei bascule de mărime medie plină cu trupe. Fiecare riff, fiecare pedală, fiecare vers şi fiecare hi-hat se aude impecabil, producţia fiind unul din punctele forte ale albumului.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, Duh are numai puncte forte. Mi-e foarte greu să găsesc ceva în neregulă cu EP-ul, exceptând faptul că se termină prea repede, lăsându-mă cu un gust puternic de "mai adă". Cum am zis, nu-s cel mai mai mare fan pagan/folk metal, dar Bucovina m-au cucerit iremediabil. Iar dacă ar fi să mă iau după Duh, aş zice că viitorul album Bucovina n-are cum să iasă altfel decât fantastic.

Să vie, dar!

http://www.realm-of-bucovina.com/