Well, fuck. Se pare că asta este seara în care Molesting the Decapitated, albumul de debut al americanilor de la Devourment, m-a captivat. It finally clicked, gen. Presupun că a fost nevoie de combinaţia de foame, sete, extenuare şi plictiseală extremă ca să înţeleg în sfârşit care-i şpârla cu albumul ăsta, dar m-am prins. Cufundat în pagini întregi de Microsoft Word, cu ochii injectaţi şi mizeria asta în căşti, am reuşit în sfârşit să apreciez nesfârşitele slam-uri primitive, emise probabil dintr-o chitară cu maxim cinci freturi, furtunile de hyperblast-uri şi vocea nesimţit de guturală a lui Ruben Rojas, care sună ca şi cum ar cânta fix din colon.
Îndrăznesc chiar să spun că am simţit şi un pic de groove în unele locuri. Sau poate am adormit un piculeţ cu capul pe tastatură şi când m-am trezit am vărsat un pahar cu apă pe masă. Whatever.
Vezi să nu adormi pe country, că te trezești rasist.
ReplyDeleteMă trezesc cu calu-ntre picioare.
ReplyDelete