.chester:
Cred că putem fi toţi de acord că anul ce tocmai a trecut a fost extraordinar pentru metal. 2011 a fost anul comeback-urilor şi follow-up-urilor fantastice din partea unor trupe deja consacrate, dar a fost şi anul debuturilor fulminante din partea unor trupe noi care ne-au demonstrat, dacă mai era nevoie, că 2011 este o perioadă minunată în care să asculţi muzică care-ar face-o pe bunică-ta să dea necăjită din cap.
Nu-mi propun în niciun caz să fac vreun fel de clasament al albumelor lansate anul ăsta, pentru că nu mă simt în stare de aşa ceva. Consideraţi-o mai degrabă ca pe o înşiruire aleatoare a chestiilor care mi-au plăcut cel mai mult în anul 2011, atât cât am apucat să parcurg. Nu este o listă exhaustivă, completă sau raţională, dar nici nu trebuie să fie. Listele de sfârşit de an sunt inutile dacă nu stârnesc discuţii sau înjurături. Aşa că, pe fond sonor de manele (Adrian Minune - Chef de chef live @ Aqua Magic Constanţa, dacă chiar trebuie să ştiţi) şi intoxicat cu Bucegi şi pălincă de Cugir, iată ce-am ascultat cu cea mai mare plăcere anul ăsta.
Marco:
Iată că a mai trecut un an, cu fericile şi dezamăgirile lui. În spiritul trecerii inevitabile a timpului, oamenii au obiceiul de a trage linie şi de a pune în balanţă toate evenimentele anului, probabil pentru a se schimba în bine sau, nu ştiu, chestii d-astea. Cum eu sunt un băşinos ignorant obsedat de muzică, prefer să-mi gestionez timpul şi energia altfel. În loc să vă scriu un articol dulce-amărui despre suişurile şi coborâşurile vieţii cu o melodie corny din anii ’80 pe fundal, am preferat să alcătuiesc un top.
Una peste alta, 2011 a fost un an extrem de balansat pentru mine: am avut parte şi de fericiri, şi de dezamăgiri în aceeaşi măsură. Asta nu înseamnă că nu a fost deosebit, ba din contră; dacă toate albumele de anul ăsta ar fi fost de calitate, mi-ar fi răpit plăcerea de a mă pişa cu boltă pe cele nasoale.
La fel ca şi distinsul meu coleg, am ales înşiruirea aleatorie din două motive : primul ar fi că în felul ăsta mă descotorosesc de spectrul subiectivităţii, şi al doilea pentru că n-am ascultat tot ce s-a lansat în acest an. Unele albume care o să se regăsească pe această listă nu au fost recenzate pe blog, pentru că ori au apărut foarte târziu în an şi n-am avut timp să scriu despre ele individual, ori mi-au scăpat din vedere.
